De 25 de ani vin in Istanbul. Mereu cu treaba, pe fuga si-n aceleasi locuri.
Istanbulul acesta am vrut sa fie de fapt Ucraina.
De un an , tot vreau Ucraina, pentru ca nu stiu cu ce ar putea sa ma mai surprinda aceasta zona venind si de 3-4 ori pe an.
N-am vizitat niciodată insulele.
Am facut-o de data aceasta cu Stefan, desi vremea nu prea a tinut cu noi.
Insula printilor sau Büyükada este cea mai mare insula din cele noua, cate sunt langa Istanbul.
Case vechi din lemn, cu etaj o incantare si pe timp de iarna. Cred ca, vara e superb aici. Am vazut fotografii pe internet.
Insula plina de turisti rusi si englezi cu berea-n bot. Noi am facut acelasi lucru, dar la o terasa, nu pe strada.
Nu sunt masini aici, singurele sunt cele de politie, ambulanta si gunoi.
Pe insula se ajunge cu feribotul. Noi l-am luat din Kartal.
O incantare sa te plimbi pe stradute. Tot pe insula se afla mănăstirea Sfântul mucenic Gheorghe. N-am ajuns la ea pentru ca ne-a prins ploaia si n-am apucat sa o vedem. Ne-am propus sa revenim cand vremea va tine cu noi. Altfel admiri casele si florile pe timp insorit.
Nu m-am simtit in Turcia aici.
Nu am fost eu prea plimbata sau asta e doar parerea mea de capricorn mereu nemultumit , dar din clipurile vazute pe YouTube , insula seamana cu un New Orleans.
La intoarcere era sa o ” fac de oaie”. Am alergat sa prind loc la geam. Stateam frumusel si fericita ! A venit Stefan dupa mine : unde alergi? Faci si tu ca astia? Nici n-ai intrebat ce feribot e si unde merge. Nu-i al nostru…??? Parca-i prima data cand ma ratacesc…
Mi-e dor de un bors de perisoare si un solo de chitara.
