Mancaruri sau..Cine a inventat cuvântul DIETA?
Anca
In Turcia nu mananci doar Kebab, iar daca nu mananci peste …mergi degeaba.
Mancasem pana acum salata de garizi …fierti si cu lamaie, dar astia s-au intrecut pe ei.
In sos de unt cu ardei iute…o nebunie.Farfuria cu stavride n-am fotografiat-o ca m-am si pus pe mancat. Mamaliga se face la ei in zona Marii Negre si amestecata cu grau. Eu am crezut ca e prajitura. Bunuta ! Nu-s prea prietena cu mamaliga. Ma pot lipsi de ea.
Pestele ca si la greci se mananca cu salata, de-ti vine sa pleci de acasa cu un catel de usturoi in buzunar.Cand mi-a venit farfuria cu stavride , m-am albastrit. Aveam impresia ca e crud si am rugat chelnerul sa mi-l faca mai crocant :
– Stii cu ce vine acum la pachet , nu? Cu un mare : ptuuu !
A fost delicios ! 
Nu stiu ce am vrut sa spun in filmare de piele albastra…
Scriu de toate amanuntele acestea sa-mi ramana undeva.
Stefan s-a infruptat din toate deliciile pe care le-a gasit.
I-a placut in mod special „Cocariciu” – Kokoreç, ştiuletele de maţe.
Kokoreç este una dintre cele mai populare mîncăruri turceşti din măruntaie (sakatat). Cuvîntul balcanic, albanezo-greco-turc, înseamnă, la origini, „ştiulete de porumb“ – vezi „cucuruz“. Kokoreç se obţine înfăşurînd strîns, pe o ţepuşă suficient de lungă, metri nenumăraţi de intestin subţire de miel de lapte (süt kuzu), pînă ce fuiorul de maţe măsoară în grosime un lat de palmă. Frigăruia de viscere se coace încet, trei-patru ore, deasupra unui jar molcom. E gata cînd la suprafaţă se formează o crustă brună sub care miezul rămîne fraged, rozaliu, zemos.
Stefan
O „delicatesa” … Bleah ! ( zise Anca ) . Intradevar un deliciu ! Simti zemurile cum imbaiaza limba si gadila-ntr-un mod placut papilele gustative !
Eu de fel nu mananc miel, oaie, berbec sau orice altceva ce are la origine rude ale ovinelor. Nu pot ! Mirosul imi zdruncina stomacul.
Ei bine… aici lucrurile au stat diferit ! Abia a 7 a zi, uitandu-ma prin meniuri, dupa ce Anca a insistat ca pana acum nu am mancat decat vita, am avut surpriza anului. Mai tot ce am mancat a fost facut din miel.
O experienta culinara de nota 10. Atunci cand nu iti place un fel de mancare dar, il infuleci cu pofta si il cauti mereu in alta tara pentru ca, este gatit altfel. Cu chimion, cu oregano, cu piper, un mix oriental desavarsit !
Si aici incepe nebunia : cateva zeci de feluri de kebab , kebap sau cum io spune. Pe sish, pe plita, pe gratar, in chifla, in yufka, n moduri de a te rasfata.
Adana kebap – iute, pe un pat facut din yufka, ardei iute copt, o rosie coapta, verdeturi si cus cus.
Urfa kebap – dulce, acelasi aranjament, in acelasi pat delicios de legume.
Sish kebap – stii „shaoarma” clasica ? acelasi lucru ai zice…dar NU ! Fara maioneza si vesnicul ketchup. O carne bine rotisata cu un mix de legume imbietor.
Koftele de n feluri si delicioase „antreuri” vegetale.
Tavuk, dana pirzolası, biftek si multe altele – curcubeu pe cerul gurii, toate asezonate cu o bautura rece traditionala, Ayran, ce-ti stinge pofta si face ca bucatele sa alunce usor !
Suficient cat sa nu te plictisesti, sa cauti pofticios cu ochii fiecare restaurant sau local si sa uiti de dieta !
