-Mamaie dacă ai să mori îmi laşi mie bijuteriile tale? De casă sunt prea mică să mă ocup!
Îmi amintesc şi acum ce am gândit şi scos pe gură deşi dacă aveam cinci- şase ani ş-am blocat pe toată lumea.
Mi-au plăcut mereu bijuteriile… cele mai frumoase le-am văzut la profa de română, Creţu. Mari, strălucitoare se aşezau perfect pe degetele scurte ale ei. Cred că, nu era oră să nu-mi fixez privirea pe ele şi voiam şi eu aceleaşi bijuterii, în plus am adorat-o deşi, nu i-am spus niciodată, dar o pomenesc mereu.
De-a lungul timpului am ştiut că-mi plac bijuteriile mari : broşe mari, brăţări late, pandantive mari, mărgeleee. Da ştiu, mărgelele, perlele nu se mai poartă. Nu se mai poartă de ani de zile, doar în cocul mireselor mai vezi câte o perlă cojită, asta în cazul în care, nu-s superstiţioase şi se gândesc că : La nuntă să nu porţi perle că înseamnă lacrimi! Mie, mărgelele îmi plac şi le-am primit de la Rodic’ şi ea la rândul ei de la zgârcita de Ica, sora lu’ bunică-miu.
-Ico, vezi că-ţi port mărgelele cu bocanci şi blugi, fustili le-am pierdut pe drum!
Greu, greu îmi place câte un model de bijuterie. Toate mi se par comune. Au şi bijuteriile H&M-ul şi Zara-ul lor. Toate-s la fel. Treci de la colecţia de vară la inele de colecţia de iarnă şi te gândeşti că le-ai văzut pe aceleaşi şi acum 6-7 ani. Am avut un singur inel de aur, care mi-a plăcut deşi nu prea l-am purtat. Înainte îmi era mare acum îmi e mic. Nu mi-am imaginat niciodată cum ar trebui să arate un inel de logodnă pe degetele mele, dar am ştiut că nu trebuie să aibă piatra albă strălucitoare, pentru că n-are nici o şansă să-mi facă cu ochiul şi nici vreun silfid de 2 grame, doar ca bărbatul să bifeze masa şi dansul printr-o sârmă. Mai bine din zirconiu şi hand made. Mă coafează perfect.
-Vrei mă să te cheme Gîrdeanu? Mi-a aruncat-o Ştefan într-o seară, în timp ce spălăm vasele lăsate în chiuveta de trei zile…
-Gîrdeanu Anca!
Dacă, mă mai şi căsătoream de câteva ori ,nici eu nu ştiam cum mă mai numesc. Abia m-am obişnuit cu Dobrică înainte Mihai şi iar schimbare de nume? Circ şi chelabau. Nu stăm noi liniştiţi aşa?
Ş-am uitat amândoi, deşi oale tot nu-mi place să spăl, dar n-are cine să o facă….
-Să nu-mi cumperi niciodată nimic, pentru că nu-mi plac gusturile tale! L-am avertizat mereu, mai ales când mi-a venit cu rama de ochelari de soare cu model de scoarţă de copac şi mov! (pe care îi port cu drag acum)
-Nici tu, mie!!! Trebuia să adauge Ştefan.
Suntem născuţi la o zi diferenţă, aceeaşi capricorni iubiţi ori urâţi, depinde de ceilalţi şi la mai mulţi ani diferenţă, cât să avem aceeaşi zodie şi-n calendarul chinezesc. L-am aşteptat, deşi nu l-am căutat, pentru că era sub nasul meu, dar nu-l vedeam, cel mai mare nesuferit…. profu’ de informatică! Întilnirile erau rare în cancelarie : „- Iar a venit asta în cancelarie cu ideile lui; să pun note şi să o întind rapid! „
-Iubirea în harta natală e pe săgetător, spuse Doiniţa .
– Poate mai Doinuţu, plec de la şcoală şi unde o să lucrez, întâlnesc pe cineva…
Şi au trecut doi ani de atunci şi după Polonia a urmat iar Istanbul!
Am plecat la bazar să cumpărăm lenjerie – sora lui Tac, şosete Tommy Hilfiger, chiloţi 3 la 6 lei, blugi cumnata lui Levis, portofele Chanel şi măsline la 18 lei. Ăăă, să nu uit!!! Brânza din aia untoasă de la ţăranii lor. Ş-am venit cu….maşina plină! Concluzia : ori cumpărăm un „ coşciug „ din ăla să-l punem sus ori schimbăm maşina că a intrat la apă!
La Istanbul, cam am vizitat tot ce se poate. Topkapi chiar de două ori, deşi nu refuz nici a treia ori a patra oară. Ce mai faci la Istanbul ? Mănânci peşte, vită şi faci cumpărături. Nouă în schimb ne place să stăm în Pendik ori în Tuzla. În iarnă am stat 5 zile cu 5 zile.
-Ţi-am zis să venim aici, că-ţi găseşti blugi ? Nu vezi că astea au mijloc şi fundul mare şi tu ai burta şi picioare subţiri ?
– Eşti plin de complimente, Umflatule!
– Hai să băgăm o ţigară! Nu te mai uita…ca o să ţi se lungească ochii!
– Haide mă, privitul e gratis! Gîrdeanule, am văzut un inel!
– Mergi de întreabă cât costă!
– Haide mă cu mine…..dar, stai să mă uit şi a doua oară la el să văd dacă-mi place ori mi se pare banal!
– Mergi mă şi întreabă că închide ăsta magazinul!
– Haide mă, Pupii, cu mine, că tu vorbeşti mai bine engleză decât mine!
– Mergi acolo, că ăştia te înţeleg mai bine pe tine – „ TUZLA FALEZ „ ce eşti…
– Acela e…da, da, al doilea din rândul de pe mijloc, am gesticulat în afara vitrinei!
– Şi acum ce înseamnă daca-ţi cumpăr inel ? Înseamnă ceva?
– Haide că, nu ştiu…dar, îmi place şi a treia oară!
Mi-am muşcat buzele, mi-am admirat bluza pătată de îngheţată, blugii coloraţi de rivanol şi şosetele, altele decât cele din Polonia, dar urmând modelul cu floricele asortat cu şandelele negre din portbagaj. Zâna la Via Port Marina! Săracului… tichie de mărgăritar îi lipseşte, asta eram eu…sau noi!
-Mâine după 12, îl modificăm şi îl puteţi ridica!
-Stefanu, ce ceas avea ăla, l-ai văzut ? Cred că, costă cât garsoniera lu’ Mitică de la Tomis 3! Ţie-ti place, inelul ?
-Ancu’, oficial suntem săraci, dar tu ai inel!
-Da, Stefanu’, dar e frumos! Să nu-i spui nici lu’ maică-ta, nici lu’ maică-mea cât a costat!
N-am stat să întrebăm cât costă gramul, n-am făcut paritate România – Turcia, am întrebat doar de piatră : safir! Mi-a plăcut şi am simţit că-i al meu.
În România îţi poţi cumpăra aur poate la fel de ieftin ca-n Istanbul, dar la amanet. Când adaugi o piatră, mai pui ceva bănuţi, dacă îl iei din mall, te scobeşti mai adânc…depinde ce vrei!
Mă mir cum de ne-au băgat în seamă, la cât de pierduţi eram şi-n aspect şi-n atitudine, de altfel cea pe care o avem zilnic. Măştile le păstrăm pentru oamenii oficiali…
-Este creeaţie…..pana mea, n-am reţinut! O de-a lor, turcoaică!
Doamne, sau Allah…ce era în magazinul acela….
-Sincer, i-am spus şi lui Ştefan, păstrându-mi faţă de miloagă….toate mi se potrivesc! Magazinul ăsta e pe placul meu!
-Păi, cum dreaacu…, zise Gîrdeanu făcându-şi calculele câte site-uri să mai facă şi să întreţină…Hai să mâncăm un peşte şi venim mâine!
M-am trezit a două zi cu aşa emoţii de zici că-mi jucau cearceaful!
-Ţi-e sete? Ai emoţii ?
-Am! Ne kadar? Kaç para?
-Anca, opreşte-te!
-Doar am întrebat…Pot să-i probez? Mama, Pupii, zici că-s din harem! Ce frumoşi sunt…
-Foarte frumoşi, dar la iarna când ne intoarceam, nu acum!
-Pentru că, ţi-am luat inel, hai să facem un pişu.
– Mergi tu, că te aştept aici pe bordură…Auzi, Pupii ? Acum că, mi-ai luat inel înseamnă că mă vrei ?
– Păi, mai dădeam banii pe el? În plus, e al doilea inel?
– Cum al doilea ? Am tras din ţigară, i-am admirat barba de sultan şi încercăm să văd dacă iau în calcul inelul de pe faleza din Techirghiol, inelul din Polonia…îmi ies trei, nu două. Sigur a uitat de ăla de la Techirghiol!
– Mai ai unul acasă. Ţi-l pregătisem, dar n-ai observat nimic. L-am tot plimbat prin faţa ta. L-am pus mai apoi în blugi. Tu ai luat blugii şi i-ai băgat la spălat. Noroc că am fost atent când s-a terminat maşina! Ţie, pot să-ti aduc femeie în casă, ca tu ne bagi pe amândoi la spălat.
Băi, ce naiba, aşa ameţită sunt ? Să spăl cutia cu inelul, să nu mă prind şi observ nimic ?
-E cu diamant, dar e sârmă cum spui tu!
-Vinde-l! Sau, nu…şi „sârma” e tot al meu!!!!
Am reparat şi maşina, sper să ajungem întregi acasă, până pe 2 octombrie împuţitul ăla de Mercur retrograd ne poate face figuri.
-Alooo, alo, mama! Mamă, dacă ai vedea nişte cercei…leşini…ştii cum îmi stătea cu ei ? Hai că-ti trimit fotografie…şi au şi lănţişor….
-Sunt din aur?
Mai multe produse din magazinul Atasay din Viaport Marina Tuzla gasiti aici https://www.atasay.com/
