PESCUIT LA ZARGUZON

Nu vreau să-mi pun poalele în cap şi nici mâna în şold cu atât mai mult să judec pe cineva în ale pescuitului. Scriu aceste rânduri fără a cere acordul cuiva, nici măcar al partenerului meu de viaţă, Ştefan, care-mi lasă imaginaţia să zboare şi citeşte la final sau când consider eu că am încheiat povestirea.

Aşadar, după câteva informaţii, pe care le-am obţinut zilele trecute despre balta Zarguzon ( nu ştiu cum se face, dar mereu îi spun Zarzugon), după ce am analizat şi comentariile pescarilor, la un prim articol, luni ne-am hotărât să mergem să pescuim. De data asta, ca un pescar în creştere, mi-am cerut dreptul la o undiţă de carbon, pe care am primit-o alături de un : Dacă o trânteşti, nu mai primeşti alta. Am promis că am grijă de ea cu condiţia să fie doar a mea. Mi-am primit bucuroasă undiţa, gândind că am scăpat de efortul de a zăpăcii alţi pescari de pe baltă, ca să-mi aşeze undiţa, ori să-mi schimbe cârligele…ori…ori…pentru că şi al meu pescar, când se plictiseşte de mine la peşte ori vede că nu se poate concentra la ce are de făcut, mă abandonează şi eu ca să nu creez discuţii, merg pe la vecinii pescari cu diverse rugăminţi. Acolo constat că mi-a dat o undiţă de copil de 7 ani, cârlig de elev ce a dat bacalaureatul şi momeala de pescar profesionist. Practic am susţinerea pescarilor, şi mi l-au „ dat în gât” de cât de atent este el la „ sculele” mele. Acum, că am trecut de la guvinzi de 5cm la cei de 8 cm a hotărât la rugăminţile mele să-mi ia şi undiţă de carbon şi cu completarea din partea mea : Dacă nu-mi faci undiţă cum trebuie mă duc la ceilalţi pescari, aflu şi să vezi ce-ţi cobesc eu la peşte.

La 5 dimineaţă eram în picioare, cafeaua aburindă şi ultimile pregătiri au fost finalizate, ca la ora 6 să şi ieşim din casă. Am plecat spre baltă Zarguzon, ca să ne convingem dacă este peste ori ba şi dacă pe viitor abandonăm bălţile din Tulcea. De doi ani am fost doar acolo, până când bugetul, timpul şi trăsăturile ne-au cam dezamăgit. Vom reajunge când măcar două puncte enumerate mai sus ne vor fi favorabile.

Ne-am aşezat fix la primul ponton lângă administraţie, la balta mare. Zarguzon are baltă mare şi baltă mică, pentru cei ce nu cunosc, pentru aceste rânduri nu le scriu doar pentru dobrogeni. Preţurile le-am scris în primul articol, aşa că n-am să mă repet aici. Am ales balta mare, la care am plătit pentru 12 ore fix 50 lei, preţ care nu este regăsit în grila altor bălţi de mult timp, ci din contră s-au mărit foarte mult. Acum înţeleg revolta tuturor pescarilor. Un preţ, mai mult decât convenabil. Şi nu…nu fac nici o publicitate ci îmi fac doar material pentru dezvoltarea blogului lui Ştefan – „ Azi pescuim”. Aşadar, fiecare poate inventa orice, pot exista şi comentarii negative, chiar nu mă interesează şi fiecare crede ce doreşte sufleţelul lui.

Aşadar, ne-am aşezat la primul ponton, destul de mare cât să ne aşezăm şi stativul şi camerele de filmat, plus undiţele şi altele. Am avut momeală la noi aşa : viermuşi, ramă, mămăligă, pufuleţi, porumb şi nadă pentru crap cu aromă de căpşuni şi usturoi. La început, Ştefan îmi facu mie rapid undiţa să-l las în pace să-si aşeze el ce are de aşezat şi să tac şi eu din gură, aşa că primul guvidel a şi sosit. Da, şi aici sunt guvidei. Am prins doi. Atât! Nu i-am aruncat ci au fost jupuiţi de piele ca să se dea şi la răpitor. Până la ora 10 prinsesem doar 1 şalău, aveam multe ore goale de filmare, dar şi dezamăgirea că vremea cea cu soare anunţată nu era deloc aşa. Mai bine o puneau pe Neti Sandu la vreme, că ea le mai potriveşte la horoscop.

Pe la ora 11 vine domnul Vali să încaseze taxa şi ne întrebat evident ce am prins . Deja, avem mintea setată pe fraza : E frumos în natură, ne bucurăm de ea, deşi eu dârdâiam cu body, două pulovere de lână, o geacă de vânt şi un hanorac de-a lui Ştefan. Dar, nu m-am plâns de nimic, pentru că eu am fost cea care am vrut la pescuit. I-am arătat şi articolul, a râs şi la comentariile cititorilor, ne-a urat succes, nu înainte de a spune :

-Mergeţi de luaţi peştişori!

Nu l-am ascultat, evident ci ne-am continuat filmarea şi regretul că doar ce pierdusem ceva din undiţă. Pe la 14 s-a hotărât şi Ştefan să ia peştiuţi.

Să te ţii apoi „ traseală” !!!

Eu pe undiţă aveam două ace mici şi a venit şi primul şalău. Cu urletele la pachet :   

  – Vino, vino, repede să tragi tu să nu-l pierdem!

-Bravo mai, Pupi (forma mea de alint, împrumutată de la căţel ). Mă simţeam ca motanul Tom, care mergea mândru după ce i-a trântit o tigaie în cap lui Jerry.

-Hai că deja sunt pescăriţă, mai spune ceva !

-Când ai să scoţi şi peştele din ac, atunci eşti pescăriţă!

Ce a urmat?

Nebunie totală !

Bibani aşa mari, cum nici Ştefan nu a văzut din copilărie, şalău care trăgea cum puneai momeala, nu apucai să arunci că deja muşca. S-a împiedicat în trei undiţe, le-a făcut ciungă, a şi renunat la ele. Venisem şi noi cu tot arsenalul, să punem toate variantele de momeli, calculam deja regula de trei simplă.

La un moment dat, am aruncat şalăul mic, că ne era milă de el, dar domnul Vali a revenit şi ne-a spus :

-Scoateţi tot că e plină balta!

Ne-am conformat. Am mai pierdut câţiva, dar undiţele nu încetau să se mişte. Am adus şi eu la mal câţiva şalăi, am mai şi pierdut că m-am grăbit, până când aud un :

-Trage acum, pune mâna pe ea, învârte de mulinetă!

-Hai, să-mi trag una. În câteva secunde mi-au venit zeci de gânduri …Aoleu, nu ştiu cu mulineta! Dacă nu trag, o să zică Ştefan că nu-l ajut! Dacă trag şi-l scap ? Cum dracu se ridică asta ?

-Trage o dată, Anca! Se auzi al meu ţipând, el care nu ridică niciodată tonul.

Nu ştiu cum am ridicat, cum mi-am învins fricile, cum am mulinat, cert e că l-am adus la mal. Asta nu înseamnă că n-am scos un : Off, am scăpat, l-am adus la mal. Să mă cac în peştele tău!

Trei ore de extaz. Se înserase şi de data asta nu voiam eu să plec de pe baltă. Nu aveam lanterne, deşi deţinem amândoi, din acelea frontale, nu mai simţeam nici frigul, ieşea pescarul din mine.

-Gata Anca, acasă! Hai să nu fim sacoşari! Ai prins destul! În plus nu se mai vede. Daca-l ascultăm de la început pe domnul Vali, era altceva.

Concluzia!

Cine spune spune că balta nu are peşte, nu minte…nu a tras peştele!

Cine spune spune că balta nu are peşte, nu are momeala corespunzătoare.

Cine spune spune că balta nu are peşte, nu e sezonul peştelui, pe care ţi-l doreşti.

Cine spune spune că balta nu are peşte, vrea doar crap de 5km nu kg.

Cine spune spune că balta nu are peste vrea să dea 100 lei la balta mică şi să prindă peşte de 1000 lei, ceea ce nu-i corect. Toţi vrem „să mănânce şi gura mea”!

Cine spune spune că balta nu are peşte sigur s-a încadrat într-unul din punctele de mai sus.

Nu că va recomand această baltă, insist să mergeţi. Şi cum femeile sunt proaste de gură, mă încadrez în această categorie. Ştiu că deobicei nu se divulgă locurile, dar eu o fac.

La plecare, uite că un bărbat, a oprit maşina să mă întrebe cum a mers treaba, ca şi el a mai stat pe acel ponton şi nu a prins nimic. Evident că m-am lăudat cu ce am prins şi cantitatea totală. Ce voiaţi să mă plâng? Crezusem că omul doar ce venise şi deja eram insistentă : Veniţi aici, veniţi aici, că plecăm noi! M-a lămurit că pleca şi el, era din Techirghiol şi se dusese pe partea cealaltă a bălţii, prinsese 2 bibani şi 3 şalăi de dimineaţă. Omul a fost foarte mulţumit de captură. Am numărat captura abia acasă, aşa că, probabil a crezut că-s o femeie entuziasmată care bate doar câmpii.

-Alo, alo, mămicule putem veni să ne cureţi şi nouă peştele, spune Ştefan, pe un ton mieros la telefon? Ceva de mâncare ai?

-Cum să nu, mamă, vă aştept !

****

-De unde veniţi aşa jegăriţi, amândoi? Aoleu, ce mi-aţi adus aici, voi sunteţi sănătoşi la cap?

Şi cum mamele nostre încă fac parte din generaţia numărat sarmale, numărat ardei, ca la pomană şi nuntă, iată că şi de data aceasta nu s-a lăsat mai prejos!

-3 bibani şi 19 şalăi, adăugă doamna Iuliana.

-Mămicu, să le tai şi capetele, că „ prinţesu” nu le vrea!

Dragii mei pescari amatori, profesionişti, vă scrie o femeie pasionată de pescuit, care nu a avut nici bunicul, nici tatăl pescar, dar o norocoasă ca şi-a găsit bărbatul pasionat de aceast microb. Unul înţelegător, care-şi căra femeia după el. Bine, aici intervin cu o precizare : fericit şi el ca şi-a găsit una căreia îi place să stea în natură şi să miroasă a viermuşi.

Am reprodus cât am ştiut eu de bine această partidă şi ne-am promis că ne întoarcem cât de curând. Mai multe detalii se văd în filmări.

Aşadar, pescari constănţeni, fuga la Zarguzon!

Lăsaţi bălţile cu 150 lei intrarea, motorina pe drumuri, când o aveţi pe aceasta la nas. Încercaţi-va norocul! Şi noi am mers la pomul lăudat şi am tot mers şi degeaba.

Să ţi-o tragă la fund!

Anca

Marţi, 15 noiembrie 2022.