Jurilovca – Capul Doloșman – Cetatea Argamum

Am fost ieri la Jurilovca, localitate aflată la 1 oră de Constanța, cu mașina. Spre surprinderea noastră, era plin în port de turiști. Am fost și acum o lună, la începutul lui mai, portul turistic fiind aproape la fel de animat, doar cu mai puține terase deschise. Această localitate și-a făcut o foarte bună promovare în ultimii ani. De județul Constanța, auzi așa puține lucruri, pe când lipovenii de aici apar la multe televiziuni și podcasturi. Ne mândrim și noi, constănțenii, cu această localitate pentru că este luată ca un întreg cu Dobrogea.

Localitatea este de luat la pas și admirat casele. Locuitorii au înțeles de acum câțiva ani că cererea din turism este casa tradițională și mulți au optat pentru aceasta. Unii și le-au construit de la zero în această formă tradițională, alții și-au adăugat motive ori au optat pentru acoperiș de stuf. După Revoluție, aceste sate pescărești au fost în declin, închizându-se tot ce ținea de loc de muncă la stat și s-a produs o migrare către orașele mari ori către Vest. Acum lucrurile încep să miște, turiștii au descoperit această frumoasă localitate și sunt în număr din ce în ce mai mare. Noi venim des la Jurilovca, pentru că mergem la pescuit și admirăm curățenia și florile de aici.

În port sunt trei cherhanale, o tonetă de înghețată, un magazin de suveniruri și haine tradiționale lipovenești, o mini-terasă de unde poți cumpăra, în schimb, miere, tincturi, siropuri, toate de la producători, dar și un magazin de desfacere al fabricii de conserve din pește din port. Am cumpărat de curiozitate o zacuscă cu bucăți de sturion. Este ce ne-a făcut cu ochiul, însă aveau mai multe variante de conserve, inclusiv icre de crap, direct făcute.

În Jurilovca sunt mai multe cherhanale, pe care le găsiți pe străduțe, dar și unități de cazare. Mulți turiști vin pentru pescuit și mai este o altă categorie care pleacă spre Gura Portiței. Mașinile se lasă în port, la Gura Portiței se ajunge doar cu vaporașe. Timpul parcurs este de 20-30 de minute, aceasta depinzând de ambarcațiunea aleasă, iar costul unei excursii este de 70 lei/persoană, dus-întors.

În timp ce eram în port, văzând atâtea mașini de București, Brăila, Galați, Prahova, m-am gândit că e cazul să scriu de aceste cherhanale și frumusețea acestei localități, pentru că noi, constănțenii, optăm des să alegem localitățile de lângă Vama, Balcic ori Varna să mâncăm un pește. De data asta mi-am schimbat opțiunea. Am să aleg Jurilovca pentru timp, pentru frumusețe și pentru a ajuta economia locală. Nu mai stau inutil la coadă la Vama, nu plătesc vinieta, nu mă oprește poliția bulgară că am depășit 10 km/oră și dacă vreau peisaj, merg încă 5 km până la cetatea Argamum-Orgame, Capul Doloșman. Asta am făcut și noi. Ne-am îndreptat din port spre Doloșman, recreând traseul primelor noastre întâlniri.

Despre cetatea Argamum din Jurilovca am mai scris aici, dar o să revin și aici cu câteva detalii. Cetate grecească, mai veche decât vecina ei Histria, este prima așezare din România atestată de un izvor scris. Aici s-a descoperit un mormânt antic, probabil întemeietorul cetății, unde timp de 400 de ani i-au fost aduse ofrande. Mormântul se pare că ar fi din anii 640-630 înainte de Hristos. În anii 100 după Hristos, cetatea a fost cucerită de romani. Orgame e numele grecesc al cetății și după ce a fost cucerită de romani s-a numit Argamum.

Se ajunge greu pe timp de vară, datorită ciulinilor, unii cu o înălțime de aproape 2 m. Vegetația a cuprins o mare parte din cetate, mai puțin în locurile unde se lucrează. Față de acum câțiva ani, săpăturile au avansat, de data asta văzând chiar și o amforă. Oricum, din ce am citit, doar o mică parte este adusă la suprafață. O cetate veche spectaculoasă datorită poziționării, dar atât de puțin pusă în valoare. E descoperită de din ce în ce mai mulți turiști. Sperăm ca această zonă să nu-și schimbe fața și să ne trezim în 10 ani cu un cartier de vile. Clar, dacă ajungeți în Jurilovca, merită câțiva kilometri să vedeți cetatea și aceste stânci spectaculoase.

Sunetul și mirosul Dobrogei sunt în mine. Un dor ce mă cuprinde în fiecare vară și trebuie să calc pe pământ, să văd și să simt ca să-l pot calma. Îmi iau doza de aspru și uscat până în următorul an. Iubesc ciulinii, papura, stuful, plantele și florile necunoscute ale pământului, pe care le transform de fiecare dată într-un mic buchețel, care, deși se ofilește uneori până ajung acasă, îmi creează acea atmosferă și calmitate pentru câteva zile.

Amar, uscat, mov și dude. Te iubesc, Dobrogea mea, oriunde aș pleca.