Am decis să ne îndepărtăm de agitația orașului și să vizităm ceva diferit, față de clasicele cetăți ale Dobrogei. Am ales livada de migdali de lângă Târgușor, Călin file din poveştile Mălinei, aflată la doar 28 de kilometri de Constanța.
Dobrogea este ideală pentru cultura migdalilor datorită climei sale uscate, acest lucru fiind transformat într-o atracție. Migdalii, cunoscuți pentru florile lor superbe și pentru rezistența lor, aduc un farmec aparte locului.
Sincer să fiu, în neștiința mea, nu credeam că există și planta migdal. Mă gândeam că sunt doar sâmburi de caise.
Așa ca ne-am suit în “Jankulica” si duși am fost catre locație. Drumul e usor, mergănd tot inainte de cum ieși din Constanța spre Mihail Kogălniceanu. Înainte de Târgușor, faci dreapta la fermă. Am fost un pic dezorientați si dezamăgiți că nu există un indicator mai clar la intrarea în fermă. O poartă, un banner, un semn ceva care să facă vizibilă intrarea de la o distanță mai mare.
Am descoperit o atmosferă relaxantă și prietenoasă. Erau prezenți și producători locali , cei care produc pentru consumul local, pentru prieteni ori cunoștințe. Ne-au întâmpinat cu produse lor precum miere, brânză, suc de roșii și dulcețuri de casă. Fiecare stand era o demonstrație de autenticitate.
Anca a intrat repede în vorbă cu ei, încercând să afle cât mai multe detalii posibile.
Într-un colț al locației, am găsit o echipă de oină, sportul tradițional românesc. Aceștia ne-au arătat cum se joacă oina, un joc dinamic și captivant care ne-a adus aminte de valorile tradiționale românești. A fost o experiență interactivă și educativă, iar echipa de oină a fost foarte deschisă și dornică să ne împărtășească regulile acestui sport vechi.
Oina este un sport tradițional românesc, având origini străvechi în zonele rurale din România. Este similar cu baseball-ul, dar cu reguli și stiluri proprii. Oina presupune două echipe: una la „bătut” și alta la „prins”. Echipa la bătut încearcă să lovească mingea cu un baston și să alerge pe teren, în timp ce echipa la prins încearcă să prindă mingea și să „ardă” jucătorii din echipa adversă, împiedicându-i să completeze circuitul terenului.
Terenul este împărțit în două zone: una pentru lovit și una pentru prins. Meciul se joacă cu o minge mai mică decât cea de baseball, și cu un baston asemănător cu cel din cricket sau baseball.Câștigarea punctelor se face prin finalizarea unui traseu pe teren de către echipa la bătut, fără a fi „arsă” de echipa adversă.
Călin, file din povestea Mălinei găzduiește o varietate de animale domestice care pot fi vizitate și admirate de toți vizitatorii. Printre aceștia se numără cai, porci, găini, păuni, oi și iepuri, oferind copiilor ocazia de a interacționa direct cu animalele și de a învăța mai multe despre viața de fermă. Pentru cei mai mici, atracția principală a fost, fără îndoială, tiroliana pe care se dădeau neîntrerupt, bucurându-se de libertatea și aventura pe care acest loc le-o oferă.
După plimbările printre migdali și interacțiunile cu producătorii și echipa de oină, am încheiat ziua cu o masă copioasă. Am savurat o tochitură și cartofi făcuți la ceaun, o mâncare simplă, dar extrem de gustoasă. Deși ințial nu voiam să luăm „masa în oraș”, pofta a învins. Nu ai cum să spui nu, când vezi ceaunul aburind și carnea înnotând fericită în sosul de legume și untură.
Am vrut să stăm la bârfe, să mai aflăm una alta. Detalii despre loc, despre cum a pornit livada de migdali, despre ideea din spate. Din păcate a început ploaia și am fost nevoiți să plecăm.
Acum, cu “pixul și cu foaia” în mână, contemplam la experiență. Locul oferă și promite multe, dar mai sunt de imbunătățit. Lipsa apei curente este un minus, alături de lipsa mai multor grupuri sanitare. Pe alocuri curățenia este omisă, dar probabil așa se întamplă lucrurile la o fermă unde sunt si mai multe animale.
Per total experiențele sunt plăcute, fiind un loc ce merită vizitat cu prichindeii, pentru a putea alerga și juca în natură, pentru a fi liberi, pentru a experimenta o frântură din copilăria noastră, la „țară”, lipsită de griji.
