Kırklareli este primul oraș din Turcia, când ajungi din vama bulgărească Malko Tarnovo. În urmă cu 20 de ani, era orașul unde românașii veneau de cumpărau „blugi Pyramid”. Locul de întâlnire era chiar în centru la parc. Știu toate detaliile astea de la prietenul nostru Muammer.
– „Vezi tu Enca ce aici era 90, lume, lume, mult român. Ce bani, ce bani este atunci român. Ce vânzare, orice vinzi atunci, orice! Case faci cu blugi. Aici mult om sărac, dar foarte modern gândire.”
Tot în Kırklareli este un bazar construit în 1383, care face parte dintr-un complex ce cuprinde o baie publică și o moschee. Până acum câțiva ani, se vindeau haine și surpinzător pentru mine atât de schimbată mi s-a părut Turcia, că în locul lui a apărut o alimentară cu de toate.
Tradițional în această localitate este çorba ( ciorbă ) din pulpă și cap de oaie și köfteler (chiftele), tot din carne de oaie.
– „Ce bun, ce bun ! Vezi tu, Enca !” zise Muammer.
Nu am fost curioasă niciodată de ciorba asta, mai ales că a mirosit dubios, așa cum miros oasele lui Louis la pungă, de tot timpul îi spun lui Ștefan – sigur este vreun lot împuțit! Se folosește la ciorba asta, un sos de ardei acru, ardei iute și ardei murat. O delicatesă pentru cine servește în mod regulat miel. Exista un restaurant unde se serveste doar ciorba. Aveau și ciorbă de pui care se servește cu iaurt, dar am refuzat. Am zis că ne simțim sătui cu un döner kebab așa că am hotarat ca vom pleca în centru.
– Muammer, ce-i acolo poza ?
-„Actior, futbolist, tot ce vrei om ciorba acolo foto perete !”
Köfteler – chiftelele sunt din carne de oaie și găsești restaurante care servesc numai așa ceva. Ne-au adus inițial 4 chiftele de ne gândeam la stomacelul nostru „saracutu” cel mărit, ce foame o să facă. Doar că, pentru a se păstra calde, porțiile se aduc în 2 tranșe. Termini prima de 4 apoi ospătarul vine cu a 2 a.
Muammer a văzut indignarea noastră – Ștefan la cele 150 de kile ale lui – deja mustaceam la ce foame o să facă.
– Ia cu pâine ! i-am zis.
– V-ați speriat ? V-ați speriat ? Hahahaha !
Același sos acreală – de zici că era sosul meu de ardei din frigider care fermentase. Tot ce este carne vine însoțită de Ayran. Turcii-s mari consumatori…
Tot aici găsești un fel de „shaworma cu de toate”, kebap-ul lor, total diferit de ce se servește pe la noi, dar cu accente europene. O carne de pui sau de vită, rotisata, tăiată mărunt ( döner kebap ), „infoliata” într-o lipie numită Yufa – pregătită cu un sos de ardei, de aici și culoarea roșiatică, cu verdeață, cartofi și evident „tradiționalul” ketchup și maioneză ( noi am refuzat maioneză și ketchup-ul ).
Pe o plită arsă – „împuțită, pe care era așezată o oală cu sos, a pus yufka la încălzit… De foame am zis să închidem ochii. A compensat gustul și pofta turcului de a pomenii : Hagiiii, Popescooo, Filipescuu, Lucescoo…
Kırklareli este un oraș de tranzit, la jumătatea drumului între Constanța și Istanbul, de mâncat köftele, de cumpărat mici atenții și de plecat mai departe. N-ai ce admira, n-ai ce vedea. Un oraș îmbătrânit și care încă amintește de orașele noastre din ’90.
Ne-am suit în mașină și am continuat drumul spre Istanbul.
