Nu ma pot dezlipi de pix si de hartie… Se pare ca indiferent ce fac, tot prieteni ramanem.
Acum 25 de ani am crezut ca o sa tin instrumentar in mana si m-am inselat, am ajuns tot la pix si la plictisitoarele „foi de magazie”, apoi iar m-am incapatanat cu instrumentarul medical si iar la pix si hartie am ajuns.
Dupa o vara plina, nu de mers la plaja ci de munca, asa cum ati citit in multe povestiri, am ajuns in Polonia. Excursia a inceput cu cateva zile la munte, pentru ca eu iubesc muntele, verdele si tot timpul anului imi e dor de el, continuand cu orasul Cracovia. Un oras vibrant, colorat, plin de turisti, mai putin romani. Asta ne-a bucurat foarte mult.
Cracovia in toate povestirile si blogurile prezentate se imparte in: centrul cu cea mai mare piata din Europa si cartierul evreiesc de care vreau sa va povestesc astazi. In ambele locuri de-a lungul istoriei s-au intamplat multe tragedii asa ca ochiul voia sa fixeze cat mai multe locatii, inima sa tresara si sufletul sa inteleaga atat cat poate ce s-a intamplat acolo.
Sunt istorici care pot sa povesteasca in detaliu, sunt oameni de cultura pe care si eu la randul meu ii ascult, mie nu imi ramane decat sa povestesc superficial, sa imi insusesc informatiile dobandite de la acestia si de ce nu sa le pastrez pe blog si sa le recitesc atunci cand doresc.
Am avut o sensibilitate si o curiozitate intotdeauna fata de poporul evreu si dupa ce am vizitat sinagoga din Budapesta, dupa ce am mancat bun – bun la evrei, va imaginati ca acum eram intr-un loc in care comunitatea acestora la inceputul celui de Al 2 lea Razboi Mondial, era de 60.000-80.000 evrei polonezi.
Ghetoul evreiesc din Cracovia a fost unul dintre principalele ghetouri infiintate de Germania nazista. El impartea oamenii in „cei capabili sa munceasca” si restul. Restul care aveau sa fie exterminati.
Toti evreii din Polonia care aveau peste 12 ani trebuia sa poarte banderole la brat iar cei ce se opuneau erau direct executati.
Evident ca sinagogile au fost inchise, universitatile de asemenea, iar profesorii si studenti dusi in lagare. Toate obiectele de valoare a lor au fost confiscate. Aceste detalii sunt prezentate si in filmul Lista lui Schindler, pe care l-am vizionat acum, tarziu, nefiind pregatita sa infrunt ceva atat de tragic.
Ghetoul din Cracovia a fost infiintat in 1941 in cartierul Podgorze si nu in cartierul evreiesc Kazimierz.
15.000 de evrei, au fost inghesuiti intr-o zona unde alta data locuiau doar 3000 oameni. Intr-un apartament traiau 4 familii, iar cei mai saraci erau pe strazi. Cred ca, in astfel de momente, in care suferinta este atat de mare si prelungita, glontul nazist venea la pachet cu „marea eliberare”.
Am zis cred, ca asa gandesc eu, in timp ce astern aceste randuri, doar ca istoria si acele evenimente au aratat contrariul despre caracterul oamenilor de acum 100 de ani.
Preacunoscutul Roman Polanski este unul din supravietuitorii ghetoului, nu si mama acestuia. Verisoara lui si ea supravietuitoare a ghetoului si mai tarziu artista si scriitoare a povestit in cartea sa de memorii ” Fetita cu haina rosie”, cum o fetita pana in 4 ani, imbracata intr-o haina roz, a fost impuscata in ghetou de un nazist, fara nici o remuscare. Aceasta intamplare din ghetou, povestita in carte, este prezentata si in filmul Lista lui Schindler.
De fapt, avand asa putine informatii despre ghetou, nu ne-a ramas decat sa urmam cursul filmului si sa cautam in secventele de acolo, realitatea.
Mare parte din film a fost realizata in cartierul Kazimierz. Una din casele cele mai cunoscute de acolo se afla pe strada Josefa nr. 12.
Pana sa imi dau seama despre ce casa este vorba, am admirat terasa plina de luminite, cateva anticariate si magazine de handmade. De ce nu mi-oi fi luat eu 2 genti de acolo? Ce o fi fost in capul meu de zgarcita, cand nu trebuie?
Casa se afla chiar langa piata Plac Nowy, care este punctul central pentru a intra in partea boema a Cracoviei.
Ne-am dus si noi la pomul laudat. Marea majoritatea a vlogarilor nu o omit. Aici se manaca un fel de „pizza” intr-o bagheta mare, plina – plina de cascaval, ciuperci si mai vrei tu sa iti adaugi…Fara sa vezi bagheta decat pe parte dorsala. Am stiut atunci ca am un iubit multumit si satul.
” A: – Vrei si portia mea?
S : – Ce sa fac acum? Ma sacrific…”
Evident ca, nu ai cum trece cu vederea oricat de modern si plin de viata este cartierul, la tragediile evreilor polonezi. Mi-a fost rusine cu gandul: Mama, ce distractie este aici !
Ne-a fost recomandat sa mergem in barul Alchimia, dar era plin ochi la ceas de seara. Asa frumoase baruri si restaurante am vazut doar la Sankt Petersburg, nestiind la care sa te opresti.
Intr-un final am ales un restaurant cu orchestra, pe care o ascultasem cu cateva seri in urma, zicand: „Ei, asta-i! Cat sa ne coste aici?”
Daca a fost frumos? Doamne, m-am simtit iar Anca, de acum 20 de ani, fara griji, dar cu bani. Formatia a cantat superb, facandu-ne sa cumparam si un CD cu ei la final, pe care il ascult in masina.
Ultima melodie a lor se intitula „Shalom aleykhem”, pe fundal auzind de fapt instrumentalul de la Sa fie pace in lume.
Am cantat odata cu orchestra si sper sa nu ma fi auzit, desi stateam langa ei.
Senzatia cand am vazut atat de multe baruri si restaurante frumoase, a fost ca vreau sa merg in toate, uitand cati ani aveam. As fi fost in stare sa cersesc la colt de strada cu o pancarda in mana: „Banii de concediu se termina, te rog, ajuta-ma sa mai traiesc o luna in Cracovia”… cate ganduri imi invadau mintea…
-Doamne Anca! Altii au copii de insurat si maritat la varsta ta, responsabilitati si tu visezi la distractii. Ce sa fac si eu cu sufletul meu? Asa functioneaza el…
„A: – Stefan! As vrea sa ma intrebi, dar o fac eu!
A: – Anca, iti place aici?
A: – Ihi! Nu vezi ca mi s-au facut ochii galben-verzui ?”
Doamne ce fericita sunt.
Restaurantele in Cracovia, se inchid la ora 22:00, dar barurile tin si mai tarziu. Noi ne-am intors la hotel cu un ultim tramvai, pentru ca eram obositi, desi daca mai ramaneam pe strazi, taxiurile sunt poate mai ieftine decat la noi.
Ne aflam in Polonia de o saptamana, inca fara sa auzim cuvinte romanesti. In cartierul evreiesc am fost surprinsi de doi tineri :
„Coaie! Ce se intampla aici?”
Concluzie… Cartierul evreiesc este de luat la pas, de admirat si de apreciat, ca acum exista o lume fara suferinta…
