Auschwitz II- Birkenau

Cred ca, dupa ce-ti stergi mucii si-ti eliberezi caile respiratorii superioare, dupa ce hemoglobila se plimba satula si linistita prin hematii, dupa ce vizitezi Romanica pentru a stii pe ce calci, dupa ce te-ai imbuibat la all inclusive in Bulgaria si Turcia, dupa ce ti-ai luat ultimile tranduri de la Milano si te-ai pozat in ” zgarie norul ” de la Marina Bay Dubai cu poseta la reducere e momentul sa faci un drum si pe la Auschwitz -Birkenau.
Intrind pe autostrada, lagarul se afla la 70 km de Cracovia, in orasul Oswiecim. Ca sa ajungi acolo, platesti un 13 lei ca pe ” autostrada luminata si insorita” a noastra .
Biletele se cumpara on line pentru cei ce doresc ghid si costa cam 20 euro de persoana. Noi nu am dorit ghid , dar pentru asta trebuie sa fii atent atunci cand iti selectezi rezervarea , pentru ca doar cu ea poti intra si esti verificat la poarta. Deasemenea masina trebuie sa o lasi intr-o parcare amenajata, la 300-400 de m de lagar , locurile din fata muzeului sunt destinate politiei si angajatilor.
Pentru ca, in aceeasi zi am vizitat si fabrica lui Schindler , nu ne-am calculat timpul corect si am ratat vizita la Auschwitz 1 si 3.
V-am spus ca, in aceasta excursie n-am prea fost cu temele facute …deobicei plecam cu notite si incercam in fiecare zi sa respectam pe cat reusim un itinerariu.
GPS-ul ne-a dus in prima faza in Gara. O gara a mortii unde evreii si tiganii erau adusi in vagoane de transportat vite , in conditii de nedescris, dupa ce aceste suflete aceleasi ca ale noastre au trait o normalitate neinteleasa in acele momente de fascisti.

Casele frumoase cu gradinile impecabile de langa gara imi aratau cum viata merge înainte si doar cateva indicatoare si o statuie amintesc de stationarea trenurilor , acasa la madam Moarte, ca doamnă nu-i pot spune , spurcăciunii duale. Doamna e atunci cand te ia frumos si linistit, Moaaarte din ” gatlej” , cu mandibula miscata cand e cruda si furioasa …cand e madam e duala si parsiva ; cu zambetul pe buze te ia desi iti promite altceva.
Cand am ajuns in fata la Birkenau m-a taiat stomacul. Am vazut cu ochii mei imaginea acestuia din reportajele de la televizor. Auschwitz l-am plasat in mintea mea undeva departe, departe, ceva ce nu poate fi atins si repetat.

Desi grupurile curgeau , n-am vazut un zambet iar telefoanele erau strict folosite pentru fotografii ori filmat. Nu este in nici un caz un loc, in care sa te plimbi sa urmaresti reducerile de vara din colectia de haine de la Mathilde.
Dupa ce am vazut sina de tren si prima cabana, ne-am sunat mamele cu video sa vada si ele. Mama si-a dorit mult asta . De fapt unde am reusit , am sunat cu video acasa , amandoi. Fiecare cu mama lui. ??.

Imi amintesc de copil, cand bunicul un mare povestitor mi-a amintit de cateva familii de evrei din Constanta, dar si de maica-mea care a fost curtata de baiatul familiei de evrei X. ( care au plecat in 68 in Israel) . Cand acesta a dat sa o ia de mana la un moment dat gandul ei s-a dus asa departe (in urma cu mii de ani ) la poporul evreu care sacrifica copii. Probabil in mintea ei se dadea o lupta intre imaginea baiatului consulului si acelasi baiat al evreului. Nu stiu ce a fost in perioada aceea , povestea aceasta are ceva zeci de ani , n-am insistat in detalii, dar mi-am reamintit-o in acele momente.
Asa ca, mamele noastre au trait istoria, prin video, odata cu noi.

Prima baraca era a medicului.

Aici evreii era dezbracati si ” sortati” . Care-i apt de munca in stanga , care nu…tineau drumul drept , inca 500 de m unde erau camerele de gazare.
Dupa zile intregi , inghesuiti ca vitele , fara apa , fara mancare , cu un lighean la indemana sa-si faca nevoile, cu moartea prezenta in vagoane, pentru ca multi nu apucau sa ajunga la destinatie, sa mergi si pe jos cativa km si apoi sa treci de alta sortare….este de neimaginat.
Cei morti in vagoane erau direct arsi , apoi urma al doilea lot al celor ce au rezistat dar, apti de munca nu erau, copiii si batranii nu aveau nici o sansa de supravietuire.

Baracile nu sunt deschise publicului . Paseam pe acel drum constienta cate sute de mii de oameni au facut-o si propozitia repetitiva nu-mi dadea pace : Nu se poate asa ceva…Nu se poate !
Totusi, istoria a demonstrat altceva.
E un loc in care n-aveai cum face o miscare. Lagarul era incercuit cu sarma ghimpata sub tensiune electrica , santinele de-o parte si de alta la o distanta de 10 m.

Adica traiesti in ghetou 2 ani , vezi cum totul se naruieste si mai ajungi si aici …ce mai e de spus? Cate palme mi-am dat peste fata , atunci , gandindu-ma la nimicurile cotidiene.
Multe din baraci erau daramate , ramasesera doar burlanele in picioare , iar altele inchise in ceva plastic probabil pentru renovare.

In capatul aleii sunt cele doua crematorii distruse de nemti inaintea venirii rusilor .Uite rampa ! Pe aici coborau !
Sarmanii credeau ca merg la dus. Celor uciși li se extrăgeau dinții de aur iar părul lor era folosit in industrie.
Cei ce ramaneau in viata , tunsi, badjocoriti, infometati, tatuati cu un numar pe piept, maini, brate, imbracati in tinuta de lagar, munceau neincetat in industria de aparare, dar si la o intreprindere , care producea gazul de lupta Zyklon B, utilizat intens dupa 1941chiar pentru gazarea detinutilor. Efectul gazului se face simțit numai după 20 de minute și provoacă o moarte în chinuri groaznice.
Între ruinele crematoriului nr. 2 şi 3, ramase distruse , in aceeasi forma, se află Monumentul Internaţional în Memoria Victimelor Fascismului din Oswiecim,care a fost inaugurat oficial în aprilie 1967.

Textul , „Să fie pentru totdeauna acest loc un strigăt de disperare și un avertisment pentru umanitate, unde naziștii au ucis aproximativ un milion și jumătate de bărbați, femei și copii, în principal evrei din diferite țări ale Europei. Auschwitz-Birkenau 1940 – 1945″ il regasesti scris in mai multe limbi.

Despre Josef Mengele cred ca stie toata lumea , dar despre farmacistul roman- sas, Victor Carpesius , mie una mi-a scapat. Femeile și copiii serveau ca și cobai de experiență . Incepând cu 1942, multe femei ajungeau în lagăr însărcinate, iar până în vara lui 1943 fiecare nou născut era ucis imediat. Unii erau injectați cu fenol, alții erau înecați. Acest lucru se intampla in ultima baraca.

De la jumătatea lui ‘43, nou născuții care nu proveneau din părinți evrei erau lăsați să trăiască și erau „înmatriculați” în tabăra de la Auschwitz. Peste șapte sute de nașteri au avut loc în lagăr, iar aproximativ 60 dintre aceștia au trăit până în ziua eliberării lagărului, pe 27 ianuarie 1945, de către armata sovietică.
Altfel, calci pe pietre , fotografiezi, citesti : locul unde se spalau, locul unde se gatea , locul unde mancau….si la un moment dat mi-am dorit sa ies cat mai repede…din locul mortii !!!

Ridicam monumente, latram pe strada ca ororile sa nu se repete si suntem asa de absenti si indiferenti la actualitate.
Traim la televizor razboiul din Ucraina , blamam si judecam oamenii care fug din tara lor si totusi istoria se repeta la un nivel mai mic . Oare masacrul de la Bucea nu ne spune nimic?

Lasa bă, ai vazut ce masini au ucrainienii?

Anca.